Postări populare

miercuri, 30 decembrie 2015

"Obiecte ascuţite" de Gillian Flynn - Recenzie


Produs publicat in 2015 de Trei
Data aparitiei: Iulie 2015
Colectia Fiction Connection
Traducator: Bogdan Perdivara
Format: 130x200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 328
ISBN: 978‑606‑719‑389‑3
     Dupa o scurta internare la un spital de psihiatrie, jurnalista de investigatii Camille Preaker se confrunta cu o sarcina dificila: trebuie sa se intoarca in oraselul unde a copilarit pentru a investiga moartea a doua fete. 
Camille n-a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotica si ipohondra si cu sora vitrega, pe care aproape ca nici n-o cunoaste: o pubera atragatoare, cu o putere ciudata asupra localnicilor. 
Instalata in fosta ei camera din vechea casa a familiei, Camille isi da seama ca se identifica prea mult cu victimele. Bantuita de propriii demoni, trebuie sa dezlege puzzle-ul psihologic al trecutului, daca vrea sa afle adevarul si sa supravietuiasca reintoarcerii acasa. 
                                                                                          -

     Deci, la început avem o jurnalistă de vârstă medie, Camille Preaker,  cu o sănătate mintală precară, sleită de şeful ei să meargă în oraşul natal şi să-i scrie un articol despre moartea misterioasă a două fetiţe din acel oraş.
     Nimic de comentat până aici, a fost un început chiar promiţător, dar de aici în colo nu se întâmplă NIMIC până la ultimele 20 de pagini. Ok,  înţeleg, suspans,mister, dar tot aşteptăm să iasă ceva la iveală, orice! 
     Nu mai zic că personajul principal, Camille, este o ratată. Tot încercam s-o înţeleg, dar n-am putut. Era mereu depresivă pentru că viaţa ei e atât de nasoala, dar uneori îţi venea să strigi la ea:  "Pentru că iei mereu decizii proaste!", serios acum! Un exemplu ar fi când l-a înşelat pe Richard, ar fi putut fi fericita cu el, poate să se căsătorească şi să ducă o viaţă normală şi armonioasa, dar nu...
     Înţeleg că este marcată de moartea surorii ei şi de comportamentul anormal ai mamei sale, dar asta nu-i scuză alegerile. 
     Trecând peste, cartea ne prezintă exact latura aia a vieţii la care ai vrea să inchizi ochii şi să te faci că nu există. Ne introduce într-un orăşel trist, populat de persoane fără o gândire proprie ( toate femeile de acolo sunt nişte ţaţe bine fardate şi bărbaţii sunt mai mult de decor).
     În concluzie, chiar am încercat să găsesc ceva interesant la cartea asta,dar n-a fost să fie. Am citit-o până la sfârşit doar ca să vă zic părerea mea sinceră. Curios, că pe net am găsit numai recenzii favorabile despre ea. Nu v-o recomand. Nota 2/5.

miercuri, 23 decembrie 2015

"Miss Peregrine" de Ransom Riggs - Recenzie

Apărută în 2013, la ed. Arthur
389 de pagini

Ce ai face dacă ți-ai găsi eroul dându-și ultima suflare într-un maldăr de noroi și praf? Dacă ultimele sale cuvinte ar fi criptate? "Caută pasarea. Din bucla. De cealaltă parte a mormântului bătrânului. 3 septembrie 1940."  Jacob ar face orice pentru a le afla semnificația, chiar ar traversa Oceanul Atlantic pentru a ajunge în Țara Galilor, unde se afla vechiul orfelinat în care a stat bunicul său în copilărie.
Se aștepta să obțină niște explicații de aici, dar nu era nici urma de om, ci doar ruine, ce aduceau mai mult a casa bântuita pe care natura a încercat s-o distrugă de ani buni decât a paradis,cum obișnuia bunicul sau să o descrie, .
Fără pic de speranță, Jacob se gândește să abandoneze misiunea și sa se întoarcă acasă, în America, dar magia își face simțită prezenta și totul se schimba.
O fata misterioasa ce îl strigă pe bunicul său, o buclă în timp.

-


Deși povestea e destul de captivantă și interesantă, "Miss Peregrine" este singura carte pe care am cumpărat-o fără a fi atrasă de povestea în sine, ci de fotografiile vechi cu un aer misterios presărate de-a lungul cărții. Le-am adorat literalmente, de când am văzut fetița de pe coperta am știut că trebuie sa cumpăr cartea. Majoritatea fotografiilor sunt autentice, după cum susține autorul, doar câteva sunt modificate. Puteți admira câteva dintre ele mai jos.
Un al doilea lucru care mi-a plăcut extrem de mult la carte a fost personajul principal, Jacob Portman, un băiat bogat si inteligent de 16 ani... și deprimat, introvertit(nu că asta ar fi ceva rău) și cu un singur prieten,  în care m-am regăsit putin...
El a fost personajul meu preferat, însa toate personajele au ceva special, asa ca voi spune câteva cuvinte despre fiecare: 
Ema Bloom poate aprinde focul cu mainile libere, e fosta iubită a bunicului lui Jacob si actuala iubită a lui Jacob (?it's complicated? )
Miss Peregrine e directoarea orfelinatului, o ymbriană (se poate transforma în pasăre, mai exact într-un şoim migrator¹ (¹în engl. Peregrine) şi poate crea bucle temporale.
Hugh Apiston e infestat cu albine.
Browyn Buntley e super forţoasă.
Victor Bruntley e fratele decedat al lui Browyn
Enoch O'Connor e un Frankenstein în miniatură.
Olive Abroholos Elephanta este un fel de balon uman, şi-ar lua zborul fără greutăţile ascunse în pantofii ei etc.

-

În concluzie, mi-a plăcut cartea, uneori povestea a fost destul de clişeică şi finalul a fost puţin dezamăgitor, dar ilustraţiile deosebite mă fac să îi măresc nota şi să îi acord un 4.5/5 (fără ilustrații ar fi primit un 4). Şi v-o recomand, e o lectură mai bizară care cred că îi va plăcea oricui. 
Abia aştept să pun mâna pe al doilea volum, "Oraşul Pustiu", cred că prin ianuarie îi voi face şi lui o recenzie. 

P.S. E prima posta pe blog, deci dacă aveţi idei/sugestii le aştept la comentarii. Rămâneţi pe fază, căci vă vor aştepta multe surprize (cum ar fi un giveaway de Anul Nou) :)



"Eleganța Ariciului" de Muriel Barbery- Recenzie

 
   Te-ai întrebat vreodată cum privește lumea un copil foarte deștept și bogat? Sau cum o vede portăreasa unui bloc prezidențial? Dacă da( dar și dacă nu ) Eleganța Ariciului ne pune la ochi ochelarii unei fetițe cu intelect superior- ce locuiește la nr. 7 pe rue de Grenelle, într-un apartament de bogătași- și pe cei ai unei portărese culte.
   Povestea emoționantă a "doamnei blocului", dar și limbajul ei academic te fac să te îndrăgostești de ea la fel cum s-a îndrăgostit de dânsa și...de fapt, citiți cartea! Subestimată de toți locatarii, doamna Michel se ascundea pentru a citi o carte bună.
   Și nu, n-am uitat de fetiță. Cum am spus era foarte deșteaptă, însă familia ei nu. Cele mai mari probleme erau cu sora ei, Colombe. De aceea "pe 16 iunie am de gând să împrospătez un pic memoria lor de sardele: o să dau foc apartamentului( cu aprinzătorul pentru grătar). Atenție, nu sunt o criminală: am s-o fac când nu va fi nimeni (...), o sa evacuez pisicile pe fereastră și-o să anunț pompierii destul de devreme, ca să nu fie victime." Dar aflați dacă a dat sau nu foc la apartament citind romanul.
   Amuzant, trist și plin de fragmente emoționante, romanul scris de Muriel Barbery te face sa treci prin toate stările. De la amuzament, atunci când se vorbea de "biluțele lui Neptun" pana la tristețea stârnită de viața doamnei Michel.

   Dar vă spun să vă pregătiți emoțional pentru final, doar atât vă spun! Spor la citit!

"De 19 ori Katherine" de John Green- Recenzie


   K-5 spunea că băieții sunt bădărani.
   K-10 voia doar o relație de prietenie.
   K-18 i-a dat papucii într-un e-mail.
   K-19 i-a frânt inima.
   Colin, un " fost copil-minune" pasionat de anagrame, pleacă împreună cu prietenul său Hassan într-o călătorie departe de casă pentru a-și uita toate dezamăgirile în dragoste. Cu 10,000 dolari în buzunar și un mistreț pe urmele sale, Colin vrea să demonstreze Teorema Fundamentală a Previzibilității Katherinelor care, speră el, va prezice viitorul tuturor relațiilor. Iubirea, prietenia si umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poti reinventa.
                                                                            -
   O poveste captivanta, uneori clișeică, care te "ține în priză". Dacă ar fi să răspund la întrebarea De ce am cumpărat această carte? aș răspunde cu ușurință, m-a captivat remarca "și un mistreț pe urmele sale". Chiar dacă povestea nu prea s-a învârtit în jurul mistrețului, el a jucat un rol important. Pe care îl veți afla citind cartea.
   Colin a fost personajul meu preferat, chiar dacă Hassan glumea mereu aducându-i protagonistului părăsit zâmbetul pe buze. Însă toate personajele aveau ceva special, bine, poate nu toate.
   Colin, după cum am mai zis, este un fost copil-minune, pasionat de anagrame și cu o inima mare.
   Hassan este de origine araba, cu simțul umorului.
   Lindsey Lee Wells vânzătoare la magazin, ghid, genul de persoană bună la toate.
   Celalalt Colin( sau CC) iubitul musculos a lui Lindsey. 
   Hollis este mama lui Lindsey, dar ea o strigă pe nume.

   Sper că v-am stârnit interesul față de carte și sper că ma veți informa în comentarii cum vi s-a părut cartea.